Ce înseamnă fericirea?
Alinaa se întorcea acasă, după ce incheiase tura de noapte la redacție. Din cauza oboselii avea dureri de cap si de spate, însă ea obișnuia să nu acorde multă atenție acestor lucruri.
Ea își imagina, cum că peste puțin timp ajunge acasă, își sărută copilașii care dorm dulce și pe soțul mult iubit,presimțea atmosfera plăcută de liniște sufletească…
Casa a fost construită recent, de mâinile soțului ei, care a investit toată dragostea și fantezia pentru a o duce la bun sfârșit. Deosebita lor satisfacție, se ilustra prin șemineul zidit manual, în preajma căruia se aduna intreaga familie, cu mult drag.
Se lumina de ziuă și întunericul a început să se retragă. Ultima curbă…Alina a inmărmurit. În locul casei se aflau mici grămezi de cărămizi arse și țiglă încinsă, pe alocuri se observau dâre de fum. Și numai țeava șemineului fumegăia înfiorator pe fonul cerului de dimineață. Două cuvinte au străpuns- o pe Alina si au făcut-o să tresară: “ Copiii! Andrei! “ Ea s-a aruncat spre ruine si cu mâinele goale a inceput să răscolească jăraticul, aruncând bucăți de lemn arse în toate părțile.
Ea răscolea si răscolea, fără să țină cont de pielea ruptă și unghiile rase pâna la sânge, iar când a realizat că nu va gasi nimic, brusc a băunit lung si condamnat ca un animal încolțit. Țipetele ei sălbatice și bocetul jalnic răsunasere în toata strada.
În acel moment ea auzise o voce blândă și atăt de cunoscută : “Alinuța, sânt aici!”. Ea s-a întors, era Andrei plin de vânătăi,îmbrăcat în hainele vecinilor – dar viu! Având buzele uscate, ea cu greu a pronunțat: “ Copiii?” “Copiii dorm la vecini.” Senzația de fericire a copleșit-o. Ea s-a aruncat în brațele soțului și a început să-l presare cu săruturi. “ Șemineul e de vină, am rămas fără nimic, totul a ars în întregime ,nici măcar n-am reușit să punem ceva haine pe noi” – șoptea Andrei. Stergându-și lacrimile neascultătoare Alina îi răspundea zâmbind: “Andrieș sânt cea mai bogată și cea mai fericită femeie din lume. Vă am pe voi, în rest nimic nu mai contează.”